Parohia Bobești

Istoricul comunității parohiale

Toponimie, prezentare generală a localităţii d.p.d.v. geografic, istorico-demografic, arheologic, cultural, economic

Parohia Bobești face parte din comuna Glina, județul Ilfov, alături de satele Glina, Cățelu și Manolache. Este situată la periferia Capitalei, prin ieșirea Dudești – Cioplea, pe șoseaua ce duce spre Bălăceanca. Teritoriul comunei Glina este străbătut de râul Dâmbovița și pârâul Câlnău. Prima atestare documentară a Bobeștiului o întâlnim în secolul XVI, în anul 1592. Era numit și Berceni. Bauer (1778) notează Bobeschti ca sat și moșie, cu o biserică[1]. În anul 1791, colonelul Specht, îl menționează ca Popest, așezare situată la “distanță de 1 1/2 ore de Odaia, așezat pe malul înalt al Dâmboviței, ce domină întreaga vale… Ca și clădiri solide are o biserică din piatră și o casă boierească ruinată…”[2] În Catagrafia din 1819 – 1820, satul Bobești se află pe moșia vornicului Constantin Bălăceanu[3]. La sfârșitul secolului XIX, Bobesci, fost Andronache, împreună cu cătunul Berceni, aveau 276 locuitori. Mare propietar în sat era Grigore Bălăceanu, care poseda 820 ha, iar locuitorii numai 240 ha. În Marele Dicționar Geografic, este consemnat că în anul 1900 funcționa o școală cu 17 elevi[4]. Denumirea actuală de Bobești este folosită la începutul secolului XX, după cum o regăsim în câteva hărți vechi[5]. Din punct de vedere administrativ-religios, parohia a luat naștere abia la 1 mai 1994, până atunci funcționând ca filie a Parohiei “Adormirea Maicii Domnului” din Glina. Statutul funcțional al comunei și apoi satului Bobești a fost predominant agricol (cultura cerealelor, legumicultura și creșterea vitelor). Legile din 1864 și 1921 împropietăresc o parte a locuitorilor din pământul moșieresc, fără a fi desființată însă marea propietate. După al Doilea Război Mondial, ocupațiile locuitorilor s-au diversificat. Mulți au fost angajați în industrie, în cadrul marilor platforme (Policolor etc). În prezent, majoritatea celor angajați lucrează în București.

Istoricul bisericii parohiale

Istoria zidirii – pisania

După cum arată pisania, biserica cu hramul “Sfânta Treime”, Biserica din Bobești a fost construită în anul 1825 de către Banul Constantin Bălăceanu, fiii și fratele său Grigorie Bălăceanu. Iată textul integral al acesteia: “Cu mila și ajutorul dumnezeiesc acest sfânt și dumnezeiesc lăcaș din temelie s-a rădicat de dum-lui vel bar Constantin Bălăceanu și de dum-ei băneasa Sultana Bălăcean dempreună cu fiii dumnealor dumhl biv vel hatman Ștefan Bălăcean dumhl biv aga Constantin Bălăcean și dumhl biv vel comisu Ioan Bălăcean și de dumnealui Grigorie Bălăcean spre slava și cinstea sfintei troiți la leat 1825 august 30 în zilele luminatului Grigorie Dimitriu Ghica Voivod și a Preasfințitului Mitropolitului Grigorie Dimitrie Pietrarul. În vara anilor 1974 și 1975 în timpul arhipăstoririi Preafericitului Patriarh Justinian această biserică s-a acoperit din nou cu tablă galvanizată, s-a tencuit interior și exterior, s-a pictat din nou în frescă și a împrejmuit cimitirul și biserica cu gard de prefabricate de beton din fonduri realizate din vânzarea locurilor de veci, prin străduința preotului paroh econom stravrofor Laurențiu Berbescu și a cântărețului Gheorghe V. Ion. Pictura s-a executat de Toma Lăscoiu pictor de categoria I-a.” Astăzi, din forma originală, biserica Bobești mai păstrează numai zidurile exterioare și interioare (din cărămidă legată cu mortar). Prin tradiție, se cunoaște faptul că a fost reparată în mai multe rânduri[6], prima reparaţie capital având loc în 1886 (Victor Brătulescu menționează că reparația a fost făcută pe cheltuiala lui Grigorie Bălăceanu).

Arhitectura bisericii

Planul bisericii este dreptunghiular, cu absida altarului în retragere, poligonală la exterior și semicirculară la interior. Absida altarului este delimitată de naos prin tâmplă de zid. Două nișe – proscomidiarul și o nișă de depozitare se află pe peretele de nord, respectiv de sud. Naosul este delimitat de pronaos prin arcade semicirculare, pe stâlpi de zidărie și este luminat de câte două ferestre situate pe pereții de sud și de nord. Ca și absida altarului, naosul este acoperit cu plafonul (din lemn) tencuit și pictat, iar racordul cu pereții se face prin intermediul aceleiași dusine. Ferestrele au ambrazuri interioare evazate și în sector de cerc la partea superioară. Stâlpii de zidărie dintre naos și pronaos se disting prin forma mai puțin frecventă: stâlpi de secțiune dreptunghiulară, ce au adosate, spre sud și nord, coloane angajate. Pronaosul este dreptunghiular, luminat de câte o fereastră la nord și sud.

Pictura

Pictura a fost realizată, după cum ne arată pisania, de Toma Lăscoiu.

Şirul preoţilor parohi

Preoții cunoscuți care au slujit în Biserica Sfânta Treime – Bobești sunt: Pr. Laurențiu Berbescu (+ 1985, slujind alternativ la cele două biserici din Glina), Pr. Mihai Voicescu (1983 – 1994, slujind alternativ la cele două biserici), Pr. Valentin Marian Stoica (1995 – 1998) – primul paroh al “noii” parohii, Pr. Constantin Ciobanu (1998 – 2006) și Pr. Mihai Miron (2007 – prezent).

Cimitirul

Are o suprafaţă de 18550 mp².

BIBLIOGRAFIE: Catagrafia obștească a Țării Românești din 1831, Ed. Helios, Craiova, 1999; Protoieria Ilfov Sud, Monografie Album, Ed. Basilica a Patriarhiei Române, București, 2010;Studiu istoric de fundamentare a P.U.G. al comunei Glina realizat de Institutul Național al Patrimoniului, iunie 2011;BAUER, F. G. de, Mémoires historiques et géographiques sur la Valachie: avec un prospectus d’un atlas géographique et militaire de la derniere guerra entre la Russie et la Porte Ottomanne, Ed. Chez Henri – Louis Bronner, 1778;BĂJENARU, Radu, Cultura Glina în Comori ale epocii Bronzului din România, București, 1995;BERBESCU, Laurențiu, Pr., Istoric în Dosar nr. 23 cuprinzând clasificarea și catalogarea bunurilor mobile și imobile la data de 1 noiembrie 1969 (material dactilografiat);BRĂTULESCU, Victor, ILIE, Remus, Mănăstiri și biserici din județul Ilfov, Ed. Institutului de Arte Grafice E. Marvan, București, 1935;TOCILESCU, Grigorie, Marele Dicționar Geografic al României, vol. I-IV, Societatea Geografică Română, Ed. Socec, București, 1900;Studiu istoric de fundamentare a P.U.G. al comunei Glina realizat de Institutul Național al Patrimoniului, iunie 2011;Pictor de categoria I, a mai executat lucrări de pictură/renovare la biserica Mănăstirii Pasărea, dar și la bisericile parohiale Balta Albă, “Sf. Ier. Calinic” – Titan ș.a.

[1. F. G. de BAUER, Mémoires historiques et géographiques sur la Valachie: avec un prospectus d’un atlas géographique et militaire de la derniere guerra entre la Russie et la Porte Ottomanne, Ed. Chez Henri – Louis Bronner, 1778]

[2. Obristen SPECHT, Militaerische Carte der Kleinen Oder Oesterreichischen unde Grossen Valachei (1791) apud Anca FILIP, Studiu istoric de fundamentare a P.U.G. Comuna Glina, jud. Ilfov, vol. II, iunie 2011]

[3. Banul Bălăceanu împreună cu mitropolitul Dionisie Lupu și alți doi boieri făceau parte din “Comisia școlilor”. În această calitate a înființat o școală de ingineri – la propunerea lui Gheorghe Lazăr, cu predare în limba română. Școala și-a început cursurile în 1816 și instruia ingineri hotarnici (topografi), funcționând la Mănăstirea Sava]

[4. Grigore TOCILESCU, Marele Dicționar Geografic al României, vol. I-IV, Societatea Geografică Română, Ed. Socec, București, 1900]

[5. Mai exact, este vorba de două planșe din 1914: A III-a ridicare topografică austriacă (Generalkarte von Mitteleuropa) și Harta căilor de comunicație din Județul Ilfov, realizată de Biroul de Statistică din cadrul Ministerului Lucrărilor Publice]

[6. Iată un şir complet al intervenţiilor suferite: în 1927 (turla și acoperișul – smulse de o furtună), în 1928 (pictura și stranele), în 1943 (arcadele între naos și pronaos, tâmpla și plafonul), în 1940 (refacerea soclului ca urmare a cutremurului din acest an), în 1974 – 1975 (conform pisaniei). Acoperișul a fost înlocuit integral în anul 2013 (atât lemnăria, cât şi acoperitoarea din tablă de titan-zinc). Vechea pardoseală din ciment și mozaic a fost înlocuită în 2014 cu piatră de Vratza. Ușa bisericii, din lemn de stejar sculptat, a fost realizată de maestrul Costin Moroiu (2013), în timp ce restul mobilierului din lemn de stejar sculptat (Sf. Uși, iconostase, strane credincioși) de Constantin Jipa din Brașov (în perioada 2008 – 2014)]