Parohia Berceni

Istoricul comunității parohiale

Toponimie, prezentarea generală a localității d.p.d.v. geografic, istorico-demografic, arheologic, cultural, economic

Parohia Sfântul Nicolae este situată în comuna Berceni, judeţul Ilfov, în imediata vecinătate a Bucureştilor, dar în afara liniei de centură. Aşezarea este menţionată pentru prima dată într-un document din 21 august 1598, în timpul voievodului Mihai Viteazul: Jupan Udrea, mare armaș, dăruieşte Mănăstirii Panaghia, de pe dealul Târgoviştei, unde vrea să fie îngropat[1] satele: Câmpeni, Mirceşti, Racoviţa, Ghizdăveţi,… Leurdeni, Stâlpeni, şi Bercenii toți, Bobeştii de Sus, Bobeştii de Jos. Sora sa Grajdana a luat “Leurdenii şi Bercenii, Ciurmerni, Stâlpenii de Sus și Cătun, cu vii, mori, rumâni şi ţigani, pe care le-a lasat nepotului său Preda, al doilea spătar”[2], celelalte sate rămânând Mănăstirii Panaghia. Localitatea Berceni s-a dezvoltat fără cătune alipite, supusă deselor schimbări administrative: la sfârşitul secolului al XIX-lea, Bercenii cu Dobrenii formau la un loc “Străinii Dobreni”. Se spune că termenul de străini provine de la cei ce au întemeiat comuna, dar care erau străini de aceste locuri, fiind aduşi la marginile moşiilor de către boieri, ca   mână de lucru necesară cultivării pământului. În perioada interbelică, aşezarea aparţinea plasei Vidra, iar din 1950 raionului Vidra, regiunea Bucureşti, până în 1961 când a trecut la raionului Nicolae Bălcescu- București. Din anul 1968, localitatea este încorporată Judeţului Ilfov până în 1981, apoi judeţului Giurgiu, iar din 1986 Sectorului Agricol Ilfov al Municipiul Bucureşti, iar în prezent judeţului Ilfov. De la 887 locuitori şi 194 case, existente la sfârşitul sec. al XIX-lea[3], astăzi sunt 5942 locuitori şi 2400 gospodării, conform recensământului din 2011. Biserica s-a preocupat de organizarea unui învăţământ public din 1820[4].

Istoricul bisericii parohiale

Istoria zidirii bisericii

Tradiţia ne spune că biserica ar fi fost la început un schit, ctitori fiind 2-3 monahi. Un mormânt se găsea în prima parte a pronaosului, pe latura de nord, ce a fost cercetat de o comisie de monumente istorice, condusă de Prof. Gh. Cantacuzino, în anul 1925, când s-a făcut restaurarea bisericii. Inscripţia de pe lespedea de deasupra mormântului era complet ştearsă, vizibile erau insignele “soarele si luna”, care au dus la concluzia că biserica ar fi fost la început un schit, mormântul fiind al unui monah, sau cel mai probabil al egumenului respectiv. Nu se cunoaşte data exactă a construcţiei şi nu se ştie cu certitudine cine au fost ctitorii acestei biserici. După anuarul 1909 al Casei Bisericii, Bercenii sunt parohie cu biserică de zid reparată în 1882 cu hramul Sf. Nicolae. În “1810 existau 81 case, iar la biserică se aflau 3 preoţi “ [5]. Biserica este construită din cărămidă veche oltenească, are formă de corabie cu o singură turlă, asezată deasupra bolţii în naos. Bolta este închisă, în forma unei jumatăţi de cilindru pe toată laţimea pronaosului şi nu merge până la cupola turlei. Turla nu este cea originală, este o construcţie nouă cu baza octogonală, aşezată tot pe locul celei vechi ce era din lemn, dar cu baza pătrată şi de dimensiuni mai mici, îmbrăcată în întregime cu tablă în solzi. Zidurile au o grosime de 60 cm. Tinda, fiind o adăugire mai nouă are pereţii groşi de 40 cm, făcuţi din cărămidă presată de 28/14/7 cm. Dimensiunile în exterior ale construcţiei sunt: semicercul care formează altarul este de 13 m, corpul bisericii este de 13,6 m, lăţimea bisericii este de 6,8 m, tinda are 3,1 m, înalţimea tindei are 4 m. Tinda, marginită de ziduri pe toate laturile are lungimea de 2,3 m si lăţimea de 3,2 m. Intrarea se face pe uşa de la tindă, din două foi. O a doua uşă, cu partea de sus în semicerc face trecerea din tindă în pronaos. Mai există şi a treia usa, pe peretele dinspre nord al naosului, aproape de altar, dintr-o singura foaie, cu deschizătura în afară, pentru evacuare în caz de incendiu. Catapeteasma originală era din zid gros de 0,6 m. Peste această catapeteasmă de zid s-a aplicat una de lemn de stejar sculptat, în stil brâncovenesc. Cele doua uşi împărăteşti şi cele două laterale aveau pe margine câte un chenar sculptat, iar pe tăbliile din mijloc se găseau pictate icoanele, respectiv: Buna -Vestire pe cele împărăteşti, Sfinţii Apostoli Arhanghelii Mihail si Gavril pe cele laterale. În părţi, pe stâlpii masivi sculptaţi se aflau icoane din placă argintată cu următoarea aşezare: Mântuitorul, Maica Domnului, Sf. Ierarh Nicolae și Sf. Mucenic Gheorghe. Deasupra stâlpilor se afla o ghirlandă tubulară semicirculară, sculptura reprezentând frunze de viţă-de-vie şi struguri. Urmau apoi două rânduri de icoane, primul cu praznicele împărăteşti, la mijloc fiind “Sfânta Mahramă”, iar al doilea rând cu cei 12 apostoli. Catapeteasma se termina în partea de sus cu un chenar sculptat , în mijlocul căruia se găseşte Crucea răstignirii, încadrată de două molenii cu pictură înfăţişând pe Maica Domnului şi pe Sf. Ev. Ioan. Catapeteasma actuală este din lemn de cireş şi este în stare foarte bună. Restaurarea bisericii s-a făcut între anii 1924-1926, când s-a subzidit cu cărămidă, s-a înălţat în exterior cu câte 1,2 m, s-a făcut acoperişul şi turla din nou şi s-a adăugat tinda. În anul 1947 s-a pavat cu placi de mozaic în trei culori, s-au făcut reparaţii de zidărie şi s-a executat din nou.

Pictura

Pictorul care a executat-o a fost Gheorghe Eftimiu, in timpul preoţilor Dobrescu S. Gheorghe şi Nae Gh. Manole. A fost ştearsă pictura din 1926 executată mediocru de pictorul Mihail Mitescu şi înlocuită cu una nouă în stil bizantin. În anii 1999-2000 pictura a fost refacută integral. În anul 1960 s-au făcut reparaţii la învelitoare, îndreptarea crucii de pe turlă şi învelitul în întregime al turlei cu tablă. Reparaţii capitale au mai fost făcute între anii 1970-1971 şi 1975-1978. Între anii 1999-2000 a fost refăcută integral pictura bisericii, însoţită de alte reparaţii făcute între anii 2000-2008. [ANEXE] Clopotniţa, detaşată de biserică, este situată în partea de sud a bisericii, la stradă; este construită în 1933, din caramidă presată de 28/14/7 cm şi acoperită cu tablă galvanizată. Partea de jos a clopotniţei, lungă de 3,2 m, lată de 4,4 m şi înaltă de 3,2 m este închisă complet pe laturile dinspre Nord şi Sud. Pe laturile dinspre Est si Vest se află bolta de intrare şi ieşire.. Partea de sus a clopotniţei are laturile egale cu partea de jos şi înalţimea de 2,8 m. Aici se găseşte un clopot de mărime mijlocie montat pe două grinzi de stejar şi o toaca de fier.

Șirul preoților

Menţionăm preoţii care au slujit şi care apar în documente: “în anul 1788, la 2 Mai, a fost hirotonisit preotul Istrati Diaconul. In 1810 la biserică se aflau 3 preoti cu cetire buna,… preotul Ioan zis Radu, preotul Dumitru zis Stoian … si preotul Mihail zis Popa Radu ”[6]. Costache Eftimiu (????-????), Gheorghe Dobrescu (????-????), Manole Nae (????-????), Iosif Ţâncoca (????-????), Alexandru Năstase (????-????), Nicolae Vlăsceanu (????-????), Popa Gabriel (????-????), Gibă Gheorghe (????-????), Nicolae Manu( din 2009), Cristian Penea (din 1997) și Dan Caloian (din 2009).

Profilul actual al parohiei

Activități pastoral-misionare, culturale, editoriale, filantropice și catehetice

Parohia sprijină pelerinajele la mănăstirile din tară și desfășoară program catehetic. Din anul 2000, funcţioneaza pe raza parohiei progamul social “Bătrânii Noştri “, care are drept scop ajutorarea persoanelor de vârsta a treia rămase singure şi fără nici un sprijin.

BIBLIOGRAFIE: Documenta Romaniae Historiae, vol. XI, doc. 311, pp. 417-418; Documenta Romaniae Historiae, vol. XXIII, doc.229, p.367; LAHOVARI, G.I., Marele dicționar geografic al României, București, Socecu,1899, POPESCU, Diaconul Nicolae M., Catagrafia Eparhiei Ungrovlahiei, anul 1810, Tipografia cărților bisericești, 1914vol.I; URECHEA, V.A., Anuarul General al Instrucţiunii Publice-1864, 1865.

[1. Documenta Romaniae Historiae, vol. XI, doc. 311, pp. 417-418]

[2. Idem, vol. XXIII, doc.229, p.367]

[3. Marele dicționar geografic al României, G.I.LAHOVARI, București, Socecu,1899, vol.I , p.374]

[4. V.A.URECHEA, Anuarul General al Instrucţiunii Publice-1864, 1865]

[5. Diaconul Nicolae M. Popescu, Catagrafia Eparhiei Ungrovlahiei, anul 1810, Tipografia cărților bisericești, 1914, p.9]

[6. Diaconul Nicolae M. Popescu, Catagrafia Eparhiei Ungrovlahiei, anul 1810, Tipografia cărților bisericești, 1914]