Parohia Pantelimon Sat
Sfântul Mare Mucenic Pantelimon, Sfântul Ierarh Nicolae
Informații generale
Adresa
B-dul. Tudor Vladimirescu nr.2, oraş Pantelimon, jud. Ilfov
Preot Paroh
Pr. Tănăsoiu Adrian
Preoți slujitori
Pr. Stroe Nicolae
Pr. Gutue Cătălin
Istoricul comunității parohiale
Toponimie, prezentare generală a localităţii d.p.d.v. geografic, istorico-demografic, arheologic, cultural, economic
Localitatea Pantelimon de astăzi a apărut la mijlocul secolului al XVIII-lea, în strânsă legătură cu construcţia mănăstirii şi a spitalului Pantelimon, în anul 1752. Numele localităţii a preluat numele Sf. Pantelimon, sfântul ocrotitor al mănăstirii şi spitalului. Pantelimonul apare pe majoritatea hărţilor realizate începând cu sfârşitul secolului al XVIII-lea. Localitatea apare pe harta austriacă de la 1790, pe harta Rigas de la 1797 şi pe harta realizată în timpul ocupaţiei ruse a Ţărilor Române din anii 1828-1832. Înainte de revoluţia de la 1821, în anii 1819-1820, Pantelimonul făcea parte din plasa Dâmboviţa de Jos. Satul se afla în proprietatea mănăstirii-spital Pantelimon. Satul s-a refǎcut aproape imediat, dar pe alt amplasament, deoarece apare în catagrafia din anul 1831, sub numele de Pandelimon. Conform standardelor vremii a fost încadrată la categoria satelor mijlocii. La Pantelimon era mare târg şi de Sf. Pantelimon şi de Sf. Maria. Acestea au fost instituite de către Grigore Ghica Vodă chiar de la înfiinţarea aşezământului de pe insulă pentru a stimula viaţa economică a satului şi a mănăstirii-spital. Importanţa Pantelimonului mai era ilustrată şi de faptul că în localitate era şi sediul subprefecturii plăşii Dâmboviţa. În a doua jumătate a sec. al XIX-lea se mai păstra încă tradiţia bâlciului din Pantelimon de pe 27 iulie, de Sf. Pantelimon, hramul mănăstirii cu acelaşi nume de pe insulă, bâlci înfiinţat încă la 1750 de ctitorul Grigore Ghica. Cel mai important eveniment din viaţa Pantelimonului, până la secularizarea averilor mănăstireşti, era sărbătorirea hramului Sf. Pantelimon, în data de 27 iulie. Cu această ocazie avea loc o precesiune grandioasă la care participau mii de oameni de la „vlădică” la „opincă”. În temeiul noii legi din anul 1923 comuna Pantelimon nu a mai făcut parte din judeţul Ilfov, ci a fost declarată comună suburbană a Bucureştiului împreună cu alte 12 comune aflate în interiorul zonei delimitate de linia de forturi de pe şoseaua de centură. În 1948 Pantelimonul avea statutul administrativ de comună rurală sub administraţia Bucureştiului. Populaţia localităţii număra 4975 de locuitori, dintre care 2464 bărbaţi şi 2511 femei. Este singura şi cea mai mare scădere a numărului populaţiei localităţii din toată istoria ei. O schimbare majoră în statutul localităţii Pantelimon a avut loc în anul 2006, odată cu ridicarea localităţii la rangul de oraş prin hotărârea Consiliului Local. Schimbarea de statut s-a bazat şi pe voinţa locuitorilor din Pantelimon care s-au exprimat în acest sens în proporţie de 90% cu ocazia referendumului organizat în data de 5 octombrie 2003.
Istoricul bisericii parohiale
Istoria zidirii bisericii
Biserica din Pantelimon a fost construită pe un mic deal, la cea mai mare răspântie a satului, acolo de unde, din drumul principal urca un drum în sus pe direcţia actualelor străzi T. Vladimirescu şi Sf. Gheorghe. Ea este la fel de veche ca şi satul Pantelimon şi a fost construită la mijlocul secolului al XVIII-lea. Până în anul 1880 în Pantelimon a funcţionat o biserică construită din lemn. Vechea biserică avea hramul Sf. Ierarh Nicolae şi în ea slujeau preoţii Voicu şi Nae. Din cauza distrugerilor provocate de incendiul din anul 1880, biserica veche din lemn a fost dărâmată şi prin contribuţie publică a fost construită o altă biserică din cărămidă. Reconstrucţia s-a făcut după planurile arhitectului N. Berechet. La aceste lucrări comuna a contribuit cu suma de 800.000 lei. Construcţia noii biserici, tot cu hramul Sf. Ierarh Nicolae, căreia mai târziu i s-a adăugat şi cel al Sf. Pantelimon, a început în data de 27 iulie 1880, de Sf. Pantelimon şi s-au terminat în data de 29 mai 1883, de praznicul Sfinţilor împăraţi Constantin şi Elena, când a fost sfinţită.
Arhitectura, plan, dimensiuni, materiale de construcții
Pe temelia vechii biserici de lemn, s-a clădit noua biserică din cărămidă, în formă de cruce, cu două turle, după modelul bisericilor construite în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. De-a lungul timpului fundaţia bisericii a necesitat consolidări repetate din cauza terenului alunecos şi nisipos. Reparaţii succesive au fost efectuate în anii 1903 şi 1937. Cutremurul din anul 1940 a afectat grav structura de rezistenţă a bisericii şi a provocat crăpături în ziduri. În 1942 au avut loc lucrări de restaurare generală. În anii 1958-1959 au avut loc alte lucări de reparaţie a bisericii. Au fost construite o nouă clopotniţă din zid în locul celei vechi de lemn şi o nouă capelă în cimitir. În anul 1984, după terminarea reparaţiilor, biserica a fost din nou sfinţită. Expusă în permanenţă cutremurelor şi instabilităţii terenului, în anul 1994 au început noi lucrări generale de consolidare a fundaţiilor şi a zidurilor. În anul 2009 a fost refacut în totalitate acoperișul și tencuiala exterioară, iar în anul 2012 au fost înlocuite clopotele.
Sfinte Moaște
Din anul 1960 biserica adăposteşte racla cu moaştele Sf. Pantelimon, strămutate de la biserica fostei mănăstiri Pantelimon din curtea spitalului de pe insulă.
Pictura
Între anii 1958-1959 biserica a fost repictată de către pictorul Ion Taflan fiind resfințită în anul 1965 de către episcopul Antim Târgovișteanul vicar patriarhal. După consolidarea și restaurarea bisericii între anii 1994-1997 s-a pictat din nou biserica de pictorii Marcel Codrescu și Dan Gogu. La 6 septembrie 1998 biserica refăcută a fost resfinţită de Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist.
Obiecte vechi de cult, manuscrise si cărți bisericești
Biserica păstreaza racla cu sfintele moaște ale SF. M. Mc. Pantelimon aduse de domnitorul Țării Romanești Grigorie Ghica al II-lea in anul 1750.
Șirul preoților
De la construcţia şi sfinţirea noi bisericii din anul 1883 la biserica Pantelimon au slujit preoţii Constantin Cristescu (1883-1890), Constantin Popescu (1890-1935), Vasile Ionescu (1935-1975), Teodor Moldoveanu (1973-1978), Dumitru Coman (1978-2001), Nicolae Tănăsoiu (din 1 martie 1978), Adrian Tănăsoiu (din 1995), Nicolae Stroe (din 2002) şi Constantin Iulian Paraschivoiu (din 2008).
Cântăreți șI epitropi de seamă
Amintim pe cântăreții bisericești Pârvu Dumitru, Sarulesteanu Ion, Banica Gheorghe, Mazilu Gheorghe, Parvulescu Mihai, Frincu Nicu Marius, iar ca epitropi Anghel Manea, Dumitru Nicolae, Tarca Ion, Mihalache Valeriu.
Cimitirul
Parohia detine doua cimitire parohiale. Cimitirul cel „vechi” Pantelimon 1 s-a format la inceputul secolului XX de catre obstea satului pe circa 1,2 ha teren si a fost sistematizat intre anii 1960-1965 de catre preotul paroh Vasile Ionescu. Cimitirul cel „nou” ( Sf. Gheorghe) s-a infiintat dupa anul 1992 pe terenul parohiei, ulterior aici s-a construit o biserica-capela care a fost sfintita de Ps. Ep. Vic. Sebastian Ilfoveanu in anul 2004.
Activități culturale și filantropice în trecut
Activitate culturala, activitate filantropica
Primele încercări de a înfiinţa o şcoală în Pantelimon le găsim într-un document al lui Matei Vodă Ghica din anul 1753 unde se semnalează prezenţa pe lângă mănăstire a unor grămătici şi a unei şcoli. Astfel s-au pus bazele unui învăţământ agricol modern în condiţiile în care România traversa o perioadă de rapidă dezvoltare. În 1865 doctorul Carol Davila, fiul celebrului compozitor Frantz List, a înfiinţat la Pantelimon o şcoală pentru copiii cu deficienţe de auz şi vorbire. Aceasta a funcţionat în câteva camere ale fostelor case domneşti din cadrul ansambului mănăstiresc de pe insula Pantelimon.Până în anul 1885 şcoala primară a funcţionat într-un local impropriu pe locul unde se afla vechiul sediu al Primăriei. În anul 1885 administraţia locală a acelor vremuri a construit un local de de cărămidă cu două camere, una pentru fete şi alta pentru băieţi, şi o cameră pentru director. Localurile au fost grav avariate în urma cutremurelor din anii 1940 şi 1977. În anul 2003 vechiul local al şcolii din bd-ul Biruinţei Nr. 70 a fost demolat şi pe locul lui a fost ridicată o nouă şcoală. Aceasta a fost construită cu fonduri de la Banca Mondială şi prin contribuţia Primăriei şi Consiliului Local Pantelimon (localul B).
Profilul actual al parohiei
Activități pastoral-misionare, culturale, editorale, filantropice, catehetice
În prezent se întreprind activități de ajutorare a credincioșilor nevoiași din parohie. Se oferă o masă caldă la cantina bisericii duminica si de sarbători, creștinilor cu venituri reduse. Începand cu luna octombrie a anului 2014 a luat ființă in cadrul parohiei noastre Liga Tinerilor Creștini Ortodocși filiala Pantelimon, care alături de preoții slujitori au desfășurat o serie de activități cultural-filantropice, ce s-au materializat prin seri catehetice cu invitați deosebiți, tabere pentru copii, pelerinaje, programul „ Daruind, vei Dobândi…”, activitați in aer liber, vizionari de filme cu continut religios , precum si editarea unei reviste cu titlul „ Epistola Tinerilor Ortodocși”. Parohia noastră sprijină tinerii care doresc sa urmeze școlile teologice ale Arhiepiscopiei Bucureștilor.
Bibliografie:
Alexandrescu C. 1895, Dicţionar geografic al judeţului Ilfov, Bucureşti, 1895;Ciuceanu R. 2001, Autocraţie şi naţionalism – destinul unei dinastii, Bucureşti, 2001;Frunzescu D. 1872, Dicţionar topografic şi statistic al României, Bucureşti, 1872;Gălăşescu, Al. G. 1899, Eforia Spitalelor Civile din Bucureşti, 1899;Giurescu C.C. 1979, Istoria Bucureştilor, Bucureşti, 1979;Ionescu-Gion G.I. 1899, Istoria Bucurescilor, Bucureşti 1899, Lahovari G.I., Brătianu C.I., Tocilescu G. 1901, Marele Dicţionar Geografic al României, IV, 1901, pag. 632 – 633;Mănucu-Adameșteanu Gh. și colab. 2005, Săpături arheologice de salvare la pantelimon (2004), Cercetări Arheologice în București, VI, București, 2005, pag. 83-172;Pappasoglu D. 1891, Istoria fondării oraşului Bucureşti, capitala regatului român – de la 1330 până la 1850 – culeasă după mai mulţi scriitori vechi;Picu M. V. 2002, Institutul de agricultură de la Pantelimon, în Învăţământul agricol din Bucureşti, Studiu monografic, Ed. Ceres, Bucureşti, 2002, pag. 30-59,;Popescu-Lumină N.I. 1935, Bucureştii din trecut şi de astăzi, Edit. Universul, Bucureşti, 1935;Vasilescu Gh. 1998, Biserica Pantelimon, Glasul Bisericii, 1998.