Parohia Sintești

Adormirea Maicii Domnului

Vezi detalii

Informații generale

Adresa

Strada Principală, satul Sinteşti, comuna Vidra, judeţul Ilfov

Informații bancare

Cont: RO88RNCB0082044182510001

Banca: BCR – Unirea

Preot Paroh

Pr. Gangă Daniel Constantin

Email:

dan55ro@yahoo.com

Telefon:

0720296180

Istoricul comunității parohiale

Toponimie, prezentarea generală a localității d.p.d.v. geografic, istorico-demografic, arheologic, cultural, economic

Parohia Sintești cu hramurile Adormirea Maicii Domnului și Sfinții Mihail și Gavril este o parohie a Arhiepiscopiei Bucureștilor, aflată în cadrul Protopopiatului Ilfov Sud și este situată la 14 km. Sud de București, în locaalitatea Sintești, com. Vidra, jud. Ilfov.

Numele de Sintești este vechi. Există un hrisov datat din 1534, când în fosta capitală a Țării Românești, Târgoviște, domnitorul Vlad Vintila dă hrisov de judecată într-o ceartă ivită între călugării de la Mănăstirea Snagov și pretinși comoștenitori ai moșiei Dobrești. În hrisov se vorbește de mai mulți boieri care au judecat cazul, iar între ei era și boierul Staico din Sintești, mare comis.[1] Din punct de vedere al așezării geografice, localitatea Sintești este situată pe malul stâng al râului Sabar, afluent al râului Argeș, fiind întretăiată în partea sud-estică de calea ferată București-Giurgiu la o distanță de 14 km față de fosta gară Progresul din partea sudică a Capitalei. Localitatea a luat ființă aproximativ în a doua jumătate a secolului al XVI-lea, după cum relatează fostul profesor universitar Marin Popescu-Spineni, profesor și director al Școlii Generale Sintești, bazându-se pe un hrisov mai vechi. Din cercetările făcute și din mărturiile bătrânilor din sat reiese faptul că primele așezări omenești au fost în proximitatea actualei biserici (finalizată în 1825), cu timpul acestea extinzându-se. Principala ocupație a locuitorilor din Sintești a fost activitatea agricolă. Analizând desele incursiuni otomane și eliminarea comerțului autohton prin trecerea acestuia în slujba imperiului turcesc, abuzurile împuterniciților Porții, precum și cămătăria, ne facem o imagine destul de clară asupra modului de viață pe care îl aveau sinteștenii. Țăranii din Sintești, ca și vecinii lor, nu au precupețit cu nimic în luptele pentru apărarea independenței și în cel de întregire a neamului. Mulți și-au dat viața pentru atingerea acestor scopuri idealuri[2]. Țăranii sinteșteni au fost prezenți și activi în răscoalele din 1888 și în cea de la 1907. În 1907, țărănimea din Sintești sub conducerea lui Vlăsceanu și Chibrit, au dat foc conacurilor și pădurilor moșierești pe raza comunei[3]. Sinteștenii vor beneficia și ei de reformele lui AL.I. Cuza, precum și de cea din 1923. Pământul țăranilor din Sintești va fi încorporat mai întâi în „întovărășire”(1951) și mai apoi în G.A.C. Moara din comună va fi naționalizată în 1948, soartă pe care o vor avea și moara lui Ciurdea, din Sintești și moșiile lui Spirica Anăstăsescu și a lui Ion Ene din Vidra. Fosta economie de piață va dispărea în scurt timp. Comerțul privat din localitate (ca și din întreaga țară), este înlocuit cu cel de stat și „cooperatist socialist”, condiționat de fonduri depuse de cetățeni pentru autofinanțare[4]. În centrul satului Sintești se află un monument închinat eroilor din primul război mondial.

Istoricul bisericii parohiale

Istoria zidirii bisericii

Pe meleagurile satului Sintești și-au făcut apariția în trecut mari boieri ca Bălăceanu, Cantacuzino, Oteteleșteanu și alții. Mai târziu, familiile Baldovin și Carafoli. În timpul domnitorului Grigore Dumitru Ghica (voievod), Constantin Bălăceanu îndeplinea funcția de ban, calitate ce reiese din pisania bisericii ridicată de el și familia sa în satul Sintești: „Cu mila lui Dumnezeu acest sfânt și dumnezeiesc lăcaș s-a ridicat din temelii de dumnealui Ban Constantin Bălăceanu și de dumneaei Băneasa Sultana, dimpotrivă cu fiii dumnealor: Biv-vel Hatman Ștefan Bălăceanu, dumnealui Aga Constantin Bălăceanu și dumnealui Biv Grigore Bălăceanu, spre slava și cinstea <<Adormirii Maicii Domnului și a sfinților voievozi Mihail și Gavril>>, la leat 1825, august 30, în zilele luminatului Domn Grigorie Dumitru Ghica-Voievod și a Prea Sfânțitului Mitropolit Chir Grigorie[5]„.

Arhitectura, plan, dimensiuni, materiale de construcții

Construită în întregime din cărămidă, atât zidurile cât si bolțile interioare, biserica are forma de corabie, cu două turle octogonale din scandură și acoperite cu tablă, având amprenta la sol de 206 m² și 16 m până în vârful turlei. Întreaga biserică este acoperită cu tablă.

Pictura

Lucrări de întreținere s-au realizat de către toți slujjitorii pe care i-a avut această biserică, însă cutremurul devastator din 1977 cauzează grave avarii bisericii. Ca urmare a fost consolidată prin osârdia preotului Florea Popescu și a enoriașilor, lucrările constând în mărirea structurii de rezistență, reparații diverse, refacerea instalației electrice și refacerea picturii picturii în tehnica fresco (1981-1982) de către pictorul Gheorghe Trasculescu, resfințirea bisericii în anul 1983, mai 29, de către Episcopul Vasile Târgovișteanul, Vicar Patriarhal. Ultima dată pictura a fost restaurată parțial în 1999- 2000[6].

Șirul Preoților

Marcu (????-????), Constantin Popescu Florian (????-????), Alexandru Anastasiu (1904-1945), Florea Popescu (1945-1991), Cristian Gheorghe Baroianu (1992 – 2013), Ioan Milea (din 2013).

Cimitirul

Datează încă de la începuturile comunității parohiale, aici găsindu-se cruci sculptate în piatră de carieră, dar și mormintele mai multor profesori și oameni de seamă din comunitate, precum și ale eroilor.

Profilul actual al parohiei

ActivitățI pastoral-misionare, culturale, editoriale, filantropice șI catehetice

Parohia desfășoară activitate catehetică, proiecții de filme documentare cu diferite tematici și tabere gratuite pentru elevi. Ocazional, parohia organizează pelerinaje la mănăstirile din țară.