Parohia Jilava

Istoricul comunității parohiale

Toponimie, prezentarea generală a localității d.p.d.v. geografic, istorico-demografic, arheologic, cultural, economic

Comuna Jilava s-a format prin contopirea a trei sate: Jilava, Mierlari si Odăile. Numele Jilava vine din bulgărescul zilava care înseamnă loc umed, care ţine apa. Cercetările arheologice dovedesc că populaţii omeneşti au vieţuit încă din preistorie pe teritoriul comunei Jilava, în locul unde se afla Fabrica de cărămidă. Cel mai vechi document cunoscut până acum care atestă existenţa localităţii Jilava datează din anul 1716, emis la Bucureşti, prin care “popa Radu de la Jilava vinde logofătului Matei Fărcăşanu o casă cu loc şi grădină”. Iniţial, satul Jilava era aşezat pe malurile Sabarului. Tot acolo se afla şi o biserică ale cărei urme se mai vedeau încă înainte de cel de al doilea război mondial. Tradiţia spune că apele Sabarului au venit mari, s-au revărsat şi au înecat satul, aşa că locuitorii au fost nevoiţi să se mute pe locurile mai înalte. Credem că acest eveniment s-a petrecut la începutul secolului al XIX-lea când a fost ctitorită actuala biserică de la Jilava şi s-au aşezat în sat un mare număr de “ungureni” veniţi din Ardeal. Aceste evenimente s-au petrecut prin anii 1815-1831. Locuitorii comunei Jilava au practicat din vechime cultivarea pământului şi creşterea animalelor. Aceasta reprezintă o importantă sursă de completare a veniturilor dată fiind apropierea de pieţele bucureştene. După 1989 decăderea economică generală a ţării s-a resimţit şi în nivelul de trai al locuitorilor comunei. Întreprinderile de pe raza comunei au fost restructurate, numărul salariaţilor lor reducându-se în mod dramatic, astfel că mulţi şi-au pierdut locurile de muncă. Şomajul, fenomen nou pentru mulţi români, s-a resimţit în mod dureros şi la Jilava.

Istoricul bisericii parohiale

Istoria zidirii bisericii

Din Pisania bisericii aflăm că s-a construit ȋn zilele Domnitorului Ioan Caragea ȋntre anii 1815 și 1817, fiind sfințită de Nectarie Moraitul, Mitropolitul Ungrovlahiei, la 12 octombrie 1817. Ctitorii Iancu și Raluca Filipescu au donat o parte din moșia lor pentru curtea bisericii, a casei parohiale și a cimitirului, ȋntrucât vechiul amplasament al satului era periodic inundat de apele Sabarului.

Arhitectura, dimensiuni, pictura

Are arhitectură simplă, ȋn plan triconc, fără elemente distinctive de valoare artistică. Având dimensiuni generale de 25m cu 6m/10 m la abside, a fost pictată abia la 1895 ȋn culori de ulei, și reparată ȋn mai multe rânduri prin strădania enoriașilor și a preoților slujitori.

Sfinte Moaște

Din anul 2012, biserica deține un fragment din moaștele Sf. Ap. Andrei, primit de la Schitul Românesc Lacu.

Șirul preoților

Dintre numele preoților slujitori ai acestei biserici, istoria a reținut pe cel al lui Dumitru Duhovnicul (consemnat la 1817), Marcu Duhovnicul (1831), Petru Popescu (1859), Nicolae Sachelarie (1869-1930), Mihail Teodorescu (1930-1943), Teodor Totolici (1943-1978), Cățe Gheorghe (1978-2009), Emanuel Ganciu (din 2010), Ioan Bocăneală (din 2010), Pr. Ioan Simion (din 2016).

Cimitirul

Parohia deține două cimitire. În cimitirul din curtea bisericii au fost ȋnhumați, ȋn gropi comune, deținuții politici din ȋnchisoarea Jilava ȋn perioada 1948-1964, printre care și personalități cum ar fi Anton Golopenția, sociolog, om de stat și cercetător ȋn echipa lui Dimitrie Gusti.

Activități culturale și filantropice în trecut

Dintre activitățile culturale din trecut, bătrânii satului amintesc cu bucurie pelerinajele la care participau cu Pr. Teodor Totolici, pentru care rezervau câte un ȋntreg vagon de tren, corul de copii sau lecțiile de pian gratuite pe care acesta le acorda.

Profilul actual al parohiei

Activități pastoral-misionare, culturale, editoriale, filantropice și catehetice

În prezent, cu sprijinul voluntarilor asociației Liga Tinerilor Creștini Ortodocși Români, se organizează pelerinaje, tabere, ateliere de creație. Dintre acestea amintim atelierul săptămânal de pictură pentru copii ȋn cadrul Centrului Misionar Sf. Nicolae al parohiei noastre. La început au fost familiarizați cu tehnica picturii în tempera, cu proporțiile chipului și ale corpului uman și, avansând, au trecut la pictura de icoane în tempera pe lemn. Au pictat, deasemenea, peisaje, portrete, au realizat reproduceri după tablouri celebre. Activitatea s-a concretizat prin organizarea mai multor expoziții ȋn biserică, la Centrul Misionar și la sediul Librăriei Predania. S-au acordat diplome și premii, iar fondurile strânse au fost folosite pentru achiziționarea materialelor de pictură necesare Centrului Misionar. În cadrul atelierului săptămânal de sculptură în lemn, copiii au putut participa gratuit la tabăra ,,Vara pe uliță” organizată de Muzeul Național al Satului, în fiecare an din 2010 până ȋn prezent. Se organizează anual Tabăra de tradiții – pe durata a șase zile la ȋnceputul lunii septembrie. Cincizeci de copii din sat au participat la diferite ateliere de creație ȋn care au realizat sculptura unor blidărașe, cruci și jucării din lemn pentru copii. Au cusut trăistuțe pe care le-au purtat la colindat și au brodat modele tradiționale pe etamină; ȋn fiecare seară au cântat cântece patriotice, de tabără și de cătănie. Tineri din parohie au participat la conferințele organizate de A.S.C.O.R., conferințele susținute de pr. Nicolae Tănase, pr. Gheorghe Holbea, PS. Hierotheos Vlachos. Acordarea de meditații gratuite pentru 2-4 elevi din parohie (matematică și limba franceză), organizarea de proiecții de film creștin, în cadrul programului de cateheză și pelerinaje la hramul Sf. Cuv. Parascheva de la Iași și la biserici sau mǎnǎstiri bucureștene sunt alte activități care se pot menționa. S-au vizitat Mǎnăstirile Snagov, Mogoșoaia, Țigănești, Catedrala Patriarhală, etc. Organizarea unor concerte în noaptea Învierii, de Ziua Eroilor, de Crăciun, cu participarea corului de copii al parohiei. Biblioteca parohiei deține aproximativ 1100 de volume de literatură școlară, beletristică și carte duhovnicească, ocupând ȋn prezent o ȋncăpere din incinta Centrului Misionar Sf. Nicolae și în biserica parohiei.

BIBLIOGRAFIE: DUMITRESCU, Aurel, Monografia Comunei Jilava, Editura Printech, București, 2008.