Parohia Ordoreanu Nou

Istoricul comunității parohiale

Toponimie, prezentare generală a localităţii d.p.d.v. geografic, istorico-demografic, arheologic, cultural, economic

Parohia Ordoreanu Nou este situată în partea de sud-vest a județului Ilfov, făcând parte din comuna Clinceni. În anul 1821, o legendă legată de Revoluția lui Tudor Vladimirescu arată că cel mai viteaz și iubit căpitan al lui Tudor – Ioniță Urdăreanu – își întemeiază o tabără în apropierea vetrei vechi a satului. De la el se spune că satul Ordoreanu își trage numele. La începutul secolului al XIX-lea, Ordoreanu făcea parte din comuna Slobozia-Clinceni, plasa Sabarul din județul Ilfov. Politica agrară dusă de comuniști a obligat parohia să accepte includerea în CAP a terenului cu suprafața de 3,9 ha, aflat în proprietatea parohiei. Preotul Constantin Hâncu, basarabean de origine, a protestat împotriva acestei măsuri și a fost închis timp de mai mulți ani, până la grațierea deținuților politici din 1964. Proiectarea Canalului Dunăre-București (anii 1980) a inclus și sistematizarea râului Argeș. Planul a prevăzut demolarea completă a satului Ordoreanu. Se spune că aproape jumătate din bătrânii satului au murit de supărare, la mai puțin de un an după demolare. După anul 1990, satul a fost reînființat de vechii proprietari. Cu timpul s-au adăugat și locuitori din afara vechiului sat, ceea ce a făcut ca noul Ordoreanu să aibă o populație eterogenă. Până în anul 1939, biserica a fost filie a Parohiei Clinceni. Din anul 1939 a deservit locuitorii din Ordoreanu și cele 200 de familii din satul Țegheș, până la sfințirea bisericii din acest sat. Conform unor documente istorice, în anul 1910 parohia număra 184 de locuitori și era deservită de doi preoți și un cântăreț. Sunt amintite unele lupte care s-au purtat în jurul bisericii în timpul Războiului de Reîntregire (1916). În anul 1937 parohia număra 100 de familii. Până la demolarea din 1987, din punct de vedere confesional, toți locuitorii parohiei erau creștin-ortodocși.

Istoricul bisericii parohiale

Istoria zidirii bisericii

A funcționat aici o primă biserică din lemn, construită la începutul secolului al XIX-lea. Cea dintâi biserică din zid, cu plan cruciform, a fost construită între anii 1876-1877, pe un teren donat de Elisabeta Soare. Construcția bisericii a fost rezultatul osârdiei preotului Ion Marin, ajutat de creștinii din satele Țegheș, Buturugeni și Poșta, iar sfințirea a avut loc la data de 6 decembrie 1877, așa cum reiese din cele înscrise pe cutiuța cu sfinte moaște din piciorul Sfintei Mese și, de asemenea, de pe placa ce conține pisania bisericii. Biserica a primit atunci trei hramuri: „Sfântul Nicolae”, „Sfântul Ioan Botezătorul” și „Sfântul Haralambie”. Pisania veche, salvată și restaurată, cuprinde următorul text:

„Această Sfântă Biserică unde se prăznuiește brâul Sf. Ierarh Nicolae, Sf. Ioan Botezătorul și Sf. Mucenic Haralambie, s-au ridicat din temelie prin îndemnul locuitorilor: D-lor Paraschiv Nicolae, Preot Ioan M. Popescu (din Ordoreanu) și Marcu Rădulescu din cătunul Țegheșu și cu ajutorul din aceste două cătune și alte faceri de bine din alte sate vecine. În zilele Prea Înălțatului Domn Carol I și Prea Sfințitului Mitropolit Primat Calinic fiind oștile împărătești rusești în țară la noi, în anul 1877.”

Biserica a dăinuit până în toamna anului 1987, când a fost demolată împreună cu întregul sat Ordoreanu de către autoritățile comuniste, pentru a face loc lacului Mihăilești. Au putut fi salvate doar pisania veche și câteva obiecte liturgice, iar cimitirul a fost mutat la Parohia Clinceni. Parohia dispunea și de o clopotniță cu un clopot de 250 de kilograme, iar în anul 1939 a fost zidită și o casă parohială, care servea și de cancelarie parohială. În anul 1997 a fost pusă piatra de temelie pentru o nouă biserică, iar ridicarea ei a început în anul 1998. Lucrarea de zidire a noii biserici, în noua vatră a satului, a fost încredințată părintelui Gheorghe Gheorghe, cu binecuvântarea patriarhului Teoctist Arăpașu. Odată cu numirea ca paroh a preotului Dan Marin Tudose, între anii 2008-2016 s-a început construirea unui ansamblu parohial, alcătuit din biserică, cimitir, capelă, centru parohial, casă parohială, clopotniță, lumânărar, gard și dependințe. Din septembrie 2016, oficiul de paroh a fost preluat de preotul Alexandru Nicolae Trușcă.

Biserica veche

Cea dintâi biserică din zid (demolată în 1987), proiectată în plan cruciform (cu o turlă falsă în față) a avut următoarele dimensiuni: 12 metri lungime, 5 metri lățime și 3,5 metri înălțime. A fost pictată în anul 1932 în tehnica tempera de pictorul Eftimiu din București.

Biserica nouă

Biserica actuală are suprafața de 143 mp: 17,95 m lungime, 13,20 m lățime, turla mare având înălțimea de 12,65 m înălțime, iar turlele mici înălțimea de 10,20 m. Este construită în plan treflat, din cărămidă, fiind prevăzută cu o turlă mare, rotundă, deasupra naosului, și două turle oarbe, pătrate, deasupra pronaosului. Proiectul de arhitectură a fost realizat de SC FACIL CONSTRUCT SRL (arh. Ion Georgescu). După începerea lucrărilor a avut loc o expertiză tehnică, realizată de SC ȚĂPUȘI CONSTRUCT SRL (dr. ing. Aurel Ardelea). Pictura a fost realizată tot în tehnica tempera, între anii 2014-2021, de către pictorii Florin și Liliana Săceanu. Medalioanele de la exterior, pictate de Cătălin Mocanu, sunt realizate în tehnica frescă, iar cele de pe fațadă în tehnica mozaic. Mobilierul bisericesc este din lemn de stejar, iar catapeteasma, tot din stejar, este prevăzută cu icoane pictate.

 Șirul preoților slujitori

Începând cu ridicarea bisericii din zid, au slujit următorii preoți: Ioan M. Popescu (1877), Tudor I. Popescu (nu se știu anii), Nicolae T. Popescu (+1938), Nicolae Fl. Petcu (1939-1941), Vasile Teodorescu (1942-1945), Constantin Hâncu (nu se știu anii), Gheorghe Gheorghe (1984-1987). Perioada anilor 1990 a fost caracterizată de instabilitate, din acest motiv nici numărul preoților și anii de păstorire nu este cunoscut exact. Singurul  care merită a fi remarcat, alături de pr. Gheorghe Gheorghe (căruia i s-a încredințat construirea unei biserici noi) este pr. Valentin Rusu (nu se știu anii de păstorire), care rămâne în istoria parohiei drept primul preot care a solicitat restabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor parohiei, confiscate de comuniști. După reînființarea oficială, în anul 2006, parohia a intrat într-o perioadă de stabilitate, în urma numirii ca paroh a preotului Dan Marin Tudose (2008-2016), succedat de preotul Alexandru Nicolae Trușcă (paroh din 2 august 2016).

Cimitirul parohial

Parohia deține un cimitir în formare, cu suprafața de 3500 mp, iluminat de la rețeaua de iluminat public. În viitor va fi extins și se va construi o capelă mortuară.

Profilul actual al parohiei

Activități pastoral-misionare, culturale, editoriale, filantropice, catehetice

În parohie se desfășoară mai multe programe ocazionale, în biserică și în clădirea Centrului pastoral-educațional al parohiei: activități culturale și catehetice, Serbări de Crăciun, marcarea unor momente importante ale istoriei naționale, activități pentru copii, seri de film religios, serbarea zilelor de naștere și onomastice ale enoriașilor, cât și întâlniri periodice cu oficialitățile comunei Clinceni.

Bibliografie:

Inventarul parohiei din 1969

Administrațiunea Cassei Bisericii – Anuarul 1909, Tipografia Cărților Bisericești, București, 1909.

Stoicescu, N., Bibliografia localităților și monumentelor feudale din România, I – Ţara Românească (Muntenia, Oltenia şi Dobrogea). Vol. 2 : M-Z, indici, Editura Republicii Populare Romîne, Mitropolia Olteniei, 1970.

http://cab.muzeulbucurestiului.ro/fisiere/04-Cercetari-Arheologice-in-Bucuresti-IV-1992_260.pdf