Parohia Tânganu

Istoricul comunității parohiale

Toponimie, prezentarea generală a localității d.p.d.v. geografic, istorico-demografic, arheologic, cultural, economic

Localitatea Tânganu este una dintre cele mai vechi aşezări din judeţul Ilfov, existenţa sa fiind atestată documentar încă de la jumătatea secolului al XV-lea. Domnitorul Radu cel Frumos (1462-1475) a ridicat aici o mănăstire numită tot Tânganu, după numele satului cu care se învecina. Dat fiind că micul sat se afla în calea invaziilor turcilor şi tătărilor, locuitorii săi au fost nevoiţi, nu o dată, să se refugieze în codru, lăsându-şi gospodăriile în grija lui Dumnezeu. La începutul secolului al XIX-lea, înainte de anul 1810, an în care a fost realizată Catagrafia Ungrovlahiei, Tânganu avea 467 locuitori şi 110 case. Un veac mai târziu, în jurul anului 1900, Tânganu făcea parte din comuna cu acelaşi nume, având o suprafaţă de 1.878 hectare şi 800 locuitori. În localitate funcţionau o şcoală, o biserică având hramul „Adormirea Maicii Domnului” şi patru magazine. Înainte de anul 1925, localitatea Tânganu a intrat în componenţa unei alte comune, respectiv Cernica-Tânganu. În prezent, satul face parte din comuna Cernica, se află la aproximativ 7 km de Şoseaua de Centură a Capitalei şi are aproximativ 2.700 de locuitori.

Istoricul bisericii parohiale

Istoria zidirii

Biserica „Adormirea Maicii Domnului” din Tânganu a fost sfinţită în anul 1853, chiar în ziua prăznuirii hramului (15 august). Până în anul 1853, locuitorii satului au folosit biserica vechii mănăstiri lăsate în părăsire. Devenind neîncăpător şi impropriu din cauza deteriorărilor provocate de intemperii, cutremure şi trecerea anilor, vechiul locaş de cult a fost abandonat pentru a doua oară, iar în mijlocul satului a fost edificată o nouă biserică, în formă de navă. [PISANIA] arată că „această sfântă biserică în care se prăznuiește hramulAdormirea Maicii Domnului s-a zidit din temelie în zilele M. Sale Domnului Stăpânitor Barbu D. Stirbei B.B., fiind patriarh al Ierusalimului Preafericitul Kiril și Mitropolital ţării Prea Sf. Sa Părintele Nifon, în epitropia Prea Cuviosului Văcăreșteanu Iov Kavaler– 1853 – 15 August”. În perioada 1870-1873 biserica a fost acoperită cu tablă, iar în anul 1898 i s-a adaugat un pridvor din paiantă, astfel că pisania originală a ajuns în interiorul pridvorului. Din 1914 au început renovări și transformări importante. S-au făcut două turle mici în locul celei iniţiale și o cupolă mică centrală. De asemenea s-au făcut subzidiri, iar pridvorul a fost refăcut din zid. Locaşul de cult a fost acoperit din nou cu tablă WolfNetter din plumb. Tot în 1914-1915 au fost pictate icoanele de pe tâmplă de către pictorul N. Vasilescu-Pantelimon. În anul 1938, în timpul preotului Ioan Gr.Popescu, biserica a suferit transformări importante, astfel că din vechea formă de navă locaşul cult a ajuns în formă de cruce, prin adăugarea sânurilor (zidurile vechi ale „corabiei”au rămas) iar cupola centrală a fost la rândul ei transformată,devenind o cupolă mare în opt laturi, puternic consolidată cu grinzi de beton sprijinite pe zidurile vechi ale corabiei iniţiale. În urma acestor prefaceri şi întăriri, biserica a rezistat foarte bine la cutremurul din 1940. Până în anii 1970-1980, biserica nu a mai suferit modificări și reparaţii importante. După cutremurul din 1977, când zidurile au fost puternic deteriorate, iar cupola Sfântului Altar a căzut peste Sfânta Masă, biserica a fost consolidată cu stâlpi și centuri din beton armat, iar în 1979 învelitoarea a fost schimbată cu una din tablă galvanizată. Între aprilie 1980 – octombrie 1982 biserica a fost renovată în totalitate prin refacerea tencuielilor interioare și exterioare. În exterior s-a aplicat tehnica „praf de piatră”, iar interior s-a făcut din nou pictura. Biserica a fost resfinţită în ziua de 31 octombrie 1982 de către Episcopul Vicar Vasile Târgovișteanul, în timpul arhipăstoririi Patriarhului Iustin Moisescu, preot slujitor fiind Pr. Constantin Popescu. În anul 1986 s-a refăcut și pardoseala, prin placarea cu marmură albă peste lespezile de piatră tocite de trecerea vremii și a fost realizat mobilier nou (străni din stejar masiv lăcuite), punându-se lambriu din brad în interior, de jur-împrejurul zidurilor. În anul 2014, au fost realizate reparaţii curente care au inclus: vopsirea tablei, îmbrăcarea turlelor în polistiren şi acoperirea lor cu tencuială pentru a căpăta aspect de zid, vopsirea pereţilor exteriori ai bisericii etc.

Arhitectura, plan, dimensiuni, materiale de construcţii

Forma iniţială a bisericii a fost de corabie, fiind acoperită cu șindrilă. Ulterior, în anul 1938, locaşul de cult a suferit transformări majore, prin adăugarea absidelor laterale, astfel că edificiul a ajuns să aibă în prezent formă de cruce. Dimensiunile actuale ale bisericii sunt de 20 m lungime şi 12 m lăţime în zona absidelor (8 m în zona navei). Zidurile bisericii au o grosime de aproximativ 1 m în zona navei (construite în 1853, din cărămidă) şi 30 cm în zona absidelor (construite în 1938, din cărămidă şi beton armat). Biserica are trei turle, dintre care două sunt aşezate deasupra pronaosului, iar turla centrală (Pantocrator), deasupra naosului. În prezent, începând din anul 1979, locaşul de cult este acoperit cu tablă galvanizată. [PICTURA] Pictura originară realizată de către pictorul P. Ioanid din București nu se mai păstrează în interiorul bisericii, dat fiind că a fost acoperită de două straturi ulterioare de pictură. Astfel, în anul 1939, cu ocazia prefacerilor generale pe care le-a suferit locaşul de cult, biserica a fost pictată din nou în ulei de către pictorul Gh. Ionescu. În perioada 1980-1982, biserica a fost renovată în totalitate, iar în cadrul acestor lucrări a fost pictată din nou, în tehnică frescă, de către pictorul C. Nachescu. Pictura actuală este realizată în tonuri calde. Tot în acea perioadă, la exterior, sub streaşină, biserica a fost înconjurat de un brâu de icoane în care sunt reprezentaţi profeţii şi drepţii Vechiului Testament. [ANEXE] Între anii 1990-2000 a fost construită din temelie casa parohială (în partea stângă a bisericii) împlinind dorinţa mai veche a credincioșilor parohiei Tânganu de a avea o locuinţă pentru preoţii slujitori ai parohiei. [OBIECTE VECHI DE CULT, MANUSCRISE ŞI CĂRŢI VECHI] Parohia Tânganu are câteva obiecte și icoane vechi (unele chiar de la fosta mănăstire Tânganu) expuse într-o vitrină în cancelaria parohială. De asemenea, parohia deţine întreaga colecţie de cărţi de cult cu literă chirilică pe care le păstrează în condiţii excepţionale. [ŞIRUL PREOŢILOR] Neagu (1826-????), Șerban (????- 1870), Hristea Radu Rădulescu din Tânganu (1850 -1894)[1]. Petre Ionescu(1875- 1911), Ioan Gheorghe Popescu (1911-1914), Ioan Gr. Popescu (1914-1972)[2], Ioan Murea (1947-1948), Eugen Bucinschi[3] (1948-1965), Mihail Teodorescu (1964- 1979)[4], Constantin Popescu (din 1980) și Panfil Dorinel (din 2013).

Cimitirul

Are o suprafaţă de 1 hectar şi se află în vecinătatea bisericii.

Profilul actual al parohiei

ActivitățI pastoral-misionare, culturale, editoriale, filantropice șI catehetice

În ceea ce privește activităţiile cu tineretul, pe lângă corurile de sărbători cu colinde și cântări religioase, în prezent, parohia organizează manifestări cu caracter patriotic la sărbatoarea Eroilor neamului și de ziua naţională (1 decembrie). În plan social, parohia, având peste 100 de familii de rromi, a căutat să-i integreze în comunitatea credincioșilor activi la biserică, iar pe copiii și tinerii care abandonau școala să-i facă să freventeze școala procurându-le cele necesare (haine, încălţăminte și rechizite). În momentul redactării acestui text, parohia Tânganu este aproape de finalizarea construirii unui complex bisericesc, cultural și social-filantropic. Acesta cuprinde o clopotniţă, o capelă, cancelaria și biblioteca parohială, o cantină socială precum și câteva locuri de cazare la etaj.

Bibliografie:

Catagrafia eparhiei Ungrovlahia în anul 1810, Bucureşti, 1914.Lahovari, George Ioan, Brătianu, C.I., Tocilescu, Grigore, Marele Dicţionar Geografic al României, vol. 5, Socec, Bucureşti, 1902.Anuarul „Socec” al României Mari, 1924-1925, vol. II, Ed. Socec, Bucureşti.

Condica [bisericii „Adormirea Maicii Domnului” din Parohia Tânganu](manuscris).Protoieria Ilfov Sud. Monografie album, Editura Basilica, Bucureşti, 2010.Bolboja, Vasile, „Hramul bisericii din Tânganu”, în Magazin istoric, nr. 5/2014.

[1]Preotul Hristea Radu Rădulescu a murit în anul 1894, iar mormântul său se află în spatele altarului în partea de nord-est. O nepoată a sa, Alexandrina (+1953), a fost soţia preotului Ioan Gr. Popescu(+1972),slujitor şi el la Parohia Tânganu.

[2]Preotul Ioan Gr. Popescu s-a pensionat în 1947 și a rămas preot coslujitor până în 1964, când s-a pensionat; a continuat să slujească în biserica din Tânganu cu „îmbisericire” până în anul 1972, când a decedat, fiind înmormântat lângă altar, în locul numit „mormintele preoţilor”. Pentru activitatea sa a primit Crucea Patriarhală.

[3] Preotul Eugen Bucinschi era refugiat din Basarabia; a slujit la Tânganu împreună cu preotul Ioan Gr. Popescu.

[4] Preotul Mihail Teodorescu a murit în anul 1980, fiind înmormântat în cimitirul parohial din localitatea Jilava, judeţul Ilfov, unde slujise din 1935 până la arestare, în 1960.